vin.

Azi m-ai chemat - m-ai chemat prin trecut.
Stiu ca m-ai chemat. Ma chemi de ceva timp, dar nu-mi fac timp sa te aud.
Dar azi a fost puternic - azi ai urlat din toti ranunchii.
Nu ti-a fost teama ca te pot auzi?
Pana acum m-ai chemat in soapta.
Sperai sa te aud incet, distorsionat, dar pe tine mereu te-am auzit clar.
Azi mi-ai patruns in creier, in simturi, ai pus stapanire pe corpul meu si ti-ai facut de cap.
Stiu - tu n-ai nici o vina, eu sunt cea vinovata, eu sunt cea slaba, si te invinuiesc pe tine ca ai facut ceea ce vroiam eu sa fac, singura, de mult.
Te invinuiesc ca m-ai chemat dar nu ai venit niciodata sa ma intampini.
Te invinuiesc ca esti prea increzut.
Stiai ca daca ma chemi am sa vin.
Mereu ai fost constient de puterile pe care le ai asupra mea - si mereu ai profitat de asta.
Te invinuiesc ca esti un profitor.
Ma chemi si eu vin la tine - Sper sa raman - Sa ma inviti sa raman - Sa-mi ordoni sa raman.
Si o sa raman, pentru ca iti sunt fidela.
Mereu am fost.

Ma chemi - VIN!

O sa

Putem avea ce vrem, dar nu vrem destul, pacat!
Vreau, si o sa am!
Si tu o sa ai!

Si s-au iubit

A invatat ca-i place sa simta nisipul pe piele. sa simta fiecare particica a corpului bucurandu-se de o mare placere atunci cand mainile atingeau nisipul grunjos.
Nici nu-l poat numi nisip, o calitate inferioara fainii, dar superioara pietrelor...aici se incadra. ce dezmat!
Pielea unsuroasa...scarbos de unsuroasa , lipicioasa, care prinde imediat gustul si mirosul apei sarate, un deliciu aproape animalic.
Dar toate la un loc...

O femeie inca frumoasa, cu corpul unsuros, lipicios, scarbos, udata de apa sarata, trantindu-se pe nisip , torcand la cea mai mica atingere a lui.
Si s-au iubit...acolo. unde era el mereu
Da... e amantul perfect.
E un amant fidel, care nu intarzie niciodata , care ramane mereu in locul in care il parasesti, te asteapta sa te intorci. ...te mangaie si iti sopteste ca mai vrea...e lacom din fire, dar ei asa ii place. de aceea se intoarce mereu la el.
si s-au iubit...

Une femme de Paris

Ce mult ne schimba timpul.

Acum aud si vad ce vreau. Acum simt si gust ce vreau. Stiu. Sunt o razgaiata care ajunge atat de usor pe culmile placerii. O razgaiata careia ii trebuie prea putin ca sa fie fericita. Si totusi...ce mult inseamnam putinul pentru ei.
Sunt atat de razgaiata incat uneori ma cred femeie.
Sunt o femeie. Sunt o femeie autoritara si rea. Da. Sunt rea, si daca mi ai cere sa fiu sincera, ti as marturisi ca mi place.
Au ajuns sa mi placa momentele altora de umilire. Atatia oameni se umilesc de atatea ori, atat de des si pentru atat de putin, incat nu mai stiu exact daca se cheama umilire sau...prostie.
Cat de putina demnitate a mai ramas in lume. Mi ar placea sa spun ca am recuperat o eu pe toata, dar as fi prea increzuta. Si daca e ceva ce nu sunt, asta ar fi...increzuta. Sunt rea, sunt femeie, sunt fumatoare, sunt dependenta, sunt orice, dar nu increzuta.
Sunt o femeie cu atitudine flegmatica care va locui in Paris, care va manca croissante dimineata si va bea cafea din cesti de sute de euro. Sunt o femeie care va deveni judecatoare.
SUNT o judecatoare! Sunt o judecatoare activa, care deocamdata scrie rahaturi din nici-eu-nu-stiu-care motiv.
Dar...stii si tu... SUNT o judecatoare razgaiata cu unghiile rosii si iti place.

limitare la uman

prea putini care mai scriu cate ceva care merita citit.
eu niciodata n am scris ceva ce ar fi meritat citit.
am scris de dragul de a scrie, crezand ca din aceeasi
plictiseala de care dau si eu dovada cateodata o sa
"deplictisesc" pe cineva.
sper ca s a intamplat macar 1 data. n as cere mai mult.
de regula citesc aceleasi subiecte, rasuflate, fumate
de mii si mii de ori discutate inca din antichitate,
dar desigur fiecare mai adauga cate ceva, cate o opinie
, cate injuratura, cate un motiv de revolta, un strigat
din dorinta de libertate, o frustrare, ca de obicei
, fiecare cu ce l doare.
am realizat deci ca nu mai suntem atat de unici. ca semanam
prea mult unii cu altii.
daca as sta sa caut atent prin toate blogurile universului
cu siguranta as gasi aceleasi articole prin toate colturile
lumii , poate doar in alta limba sau in alta ordine de idei
scrise.
de cam mult timp nu ne mai batem capul cu cate ceva nou
ne limitam doar sa criticam ce i inovator, sa criticam ce i
vechi. si ramanem ca de obciei la vechile si rasuflatele
noastre idei si obiceiuri.
cateodata mai am impresia ca imi vin idei noi...de unde atata?
probabil sunt lucruri pe care le am mai auzit candva undeva,
nu mai tin minte exact unde si mi se pare ca sunt pe cale
sa inventez masina timpului si sa salvez lumea de criza
financiara...cand....imi dau singura peste nas si imi
aduc aminte exact ce cum si cand am auzit si eu
acea idee/informatie.
pentru mine trezirea asta la realitate dupa ce imi facusem
planuri cu banii pe care urma sa i castig pe urma
inventiilor mele si a premiului nobel pe care urma sa l
castig,este crunta.imi dau seama din nou ca am mult prea
multe de invatat pana sa ajung unde vreau. imi dau seama
din nou ca lumea e doar un ou cu mai multe galbenusuri, toate insa
la fel...pentru ca suntem asemanatori.pote doar
dupa trasaturi sa ne distinga lumea. dar in mare...suntem
prea la fel.
indiferent cat de mult ai vrea sa te impotrivesti "turmei"
odata si odata tot o sa i te alaturi. si adevarul e ca
turma de fapt si de drept nu face nici un rau, daca
esti definit ca personalitate si nu planuiesti de devii
nici o toapa increzuta care pana la 22 de ani
s a culcat deja cu toata clasa de mijloc iar acum
aspira la un viitor mai bun, nici un barbat fatal care are,
dupa umila lui parere, cea mai buna masina, cei mai
frumosi dinti , cea mai frumoasa casa, dar care noaptea
sta si bea la bodega din colt si isi plange de mila.

un raspuns...

m ai intrebat azi ceva:)
ce vad cand ma uit la tine...
ce greu si totodata ce usor e sa ti raspund.
esti atatea lucruri pentru mine si totusi
as putea sa le cuprind pe toate intr un singur
cuvant...pacat ca nu exista.
esti tot ce ma inconjoara...
esti fericirea, iubirea, grija,
imperfectiunea, prietenul, iubitul, amantul,
drogul, as putea sa insir pana maine...
conteaza?
esti fericirea pe care o emani, pe care o impartasim,
esti iubirea dintre noi, esti grija de a gresi, grija
atunci cand pleci spre casa, atunci cand stau lipita de
ceas asteptand sa ajungi, sperand sa nu ti se
intample ceva, esti imperfectiunea pe care inainte
o priveam ca pe ceva gresit, care acum consta in
cea mai frumoasa parte a ta,esti prietenul pe care
pot conta mereu, esti iubitul care ma asteapta in
scara chiar si 2 ore daca e nevoie, esti amantul
care arde de nerabdare sa ma vada, plin de pasiune...
ceea ce conteaza e ca, atunci cand ma uit la tine
ma vad pe mine. sunt eu acolo. in tine. in mintea
si in inima ta. acolo de unde nu vreau sa plec
niciodata.
ma uit la tine si vad copilul care cere indrumare,
care face prostioare, si se joaca cu noroi; vad
adolescentul, care experimenteaza, care iubeste,
care e fascinat de tot; vad barbatul care are grija,
care nu vrea sa raneasca, care adora si protejeaza.
ai vrut sa stii ce vad cand ma uit la tine.
vad totul!

primul capitol

inca din momentul in care te indrepti catre usa
incepe sa doara.
e o durere placuta pe care o accept
ca tribut al iubirii ce o port.
e durerea unor ore.
si o suport stiind ca nu peste mult
timp te voi simti din nou.



la inceput vorbeam de cerculete.
acum te ai extins
in toata persoana mea. esti in corpul
meu si in mintea mea.in artere si in muschi.
Orice muschi ce se contracta, o face
pentru tine.
esti capitanul acestui vas..al carui echipaj
nu are alt conducator.



ne credem zei si ne simtim nemuritori.
imbratisam nemurirea avand prea multe vise de
implinit, si prea putin timp.
avem o eternitate impreuna. si inca pe atat
de acum incolo.




ei nu stiu. nu au habar de ce ne leaga.
ei au ceasuri, timp, sunt muritori,
si nu iubesc.
noi avem contrariul. noi nu masuram nimic in
ore.avem eternitatea la picioarele
noastre si iubirea deopotriva.
avem un soare de privit aici si
stele cazatoare.
avem dorinte de implinit si
iarasi...o eternitate.



" el: uite. steaua noastra.
ea: ea e? nu mai e nici una?
el: nu. e singura.
ei: ne punem o dorinta?"


[aceeasi ca de fiecare data
aceeasi pentru eternitate]